dintr-o şcoală

См. также в других словарях:

• şcoală — ŞCOÁLĂ, şcoli, s.f. 1. Instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată şi… …   Dicționar Român

• exmatricula — EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr o şcoală sau dintr o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  exmatriculá vb. (sil. tri ), ind. prez. 1 sg.… …   Dicționar Român

• cabinet — CABINÉT, cabinete, s.n. I. 1. Încăpere dintr o locuinţă sau dintr o instituţie, folosită pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul ministrului ♢ Şef (sau director) de cabinet = funcţionar… …   Dicționar Român

• pictură — PICTÚRĂ, (2) picturi, s.f. 1. Ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfăşurate pe o suprafaţă plană. 2. Lucrare artistică executată de un pictor: tablou, pânză. ♦… …   Dicționar Român

• elimina — ELIMINÁ, elímin, vb. I. tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr o colectivitate, dintr un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din şcoală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respiraţiei); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat …   Dicționar Român

• bancă — BÁNCĂ1, bănci, s.f. Scaun lung pentru două sau mai multe persoane. ♢ expr. Banca ministerială = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzaţilor = locurile dintr o sală de tribunal ocupate de acuzaţi. Banca apărării =… …   Dicționar Român

• masă — MÁSĂ1, mase, s.f. 1. Mulţime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populaţiei. ♢ loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ♢… …   Dicționar Român

• normal — NORMÁL, Ă, normali, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într un punct al unei curbe. Linie normală (şi… …   Dicționar Român

• ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… …   Dicționar Român

• da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

• duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… …   Dicționar Român